Intre emotii si ganduri

septembrie 16th, 2014

O emotie reprezinta de obicei un tipar de gandire amplificat si energizat, iar, din cauza incarcaturii sale energice deseori coplesitoare, la inceput nu este usor sa ramai prezent suficient de mult timp pentru a o observa. Vrea sa puna stapanire pe voi si de obicei reuseste — cu exceptia cazului in care sunteti suficient de prezent. Daca va simtiti atras in identificarea inconstienta cu emotia printr-o lipsa de prezenta, lucru normal, de altfel, emotia devine temporar identica cu voi.

Deseori, gandirea si emotia formeaza un cerc vicios, alimentandu-se reciproc. Tiparul de gandire isi creeaza o reflexie amplificata sub forma emotiei, iar frecventa de vibratie a emotiei continua sa hraneasca tiparul initial de gandire. Staruind mental asupra situatiei, asupra evenimentului sau asupra persoanei percepute drept cauza a emotiei, gandul incarca emotia cu energie, iar, la randul ei, emotia energizeaza tiparul de gandire s.a.m.d. in principiu, toate emotiile sunt modificari ale unei emotii primordiale si nediferentiate, care isi are originea in pierderea constiintei de sine, dincolo de orice nume si forma.

Din cauza naturii sale nediferentiate, este greu sa gasim un nume care sa descrie precis aceasta emotie. „Frica” este un termen destul de apropiat, dar, pe langa un sentiment constant de amenintare, aceasta emotie include si un sentiment profund de abandon si neimplinire. Ar fi mai potrivit daca am folosi un termen la fel de nediferentiat ca si aceasta emotie primara si sa o numim, pur si simplu, „durere”. Una dintre principalele sarcini ale mintii este sa se impotriveasca si sa inlature aceasta durere emotionala — unul dintre motivele activitatii sale neintrerupte —, dar tot ce poate sa faca este sa o ascunda temporar. De fapt, cu cat mintea se lupta mai mult sa scape de durere, cu atat durerea devine mai puternica.
Mintea nu poate gasi niciodata solutia, nici nu-si poate permite sa va lase pe voi sa o faceti, pentru ca este ea insasi o parte din „problema'”.

Imaginati-va un sef al unei sectii de politie care incearca sa prinda un incendiator, cand, faptasul este, de fapt, chiar el. Nu veti scapa de durere pana cand nu veti inceta sa cautati rostul sinelui identificandu-va cu mintea voastra, mai exact, cu sinele fals. Mintea va fi in acel moment inlaturata de la putere si Fiinta vi se va revela drept adevarata voastra natura.

    Leave a Reply