Copiii mari: parintii!

decembrie 21st, 2016

parintiiNoi parintii nu suntem decat niste copii mari. adica in momentul in care devenim parinti ne spunem ca gata! suntem maturi si suntem pregatiti de mari provocari, ne spunem ca suntem cei mai cei si ca micutul nostru se va putea baza mereu pe noi. insa cand ajungem in coltul acela intunecat nu facem decat sa ne plangem de mila si sa urlam din toate puterile, pana in momentul in care ne dam seama ca ne poate vedea cineva si ne facem de rusine. Dar pe fata suntem tari si cu capul sus.

Ei bine, astia suntem noi, parintii! Reactionam exact ca niste copii in situatii critice. De exemplu, copilul meu se enerveaza si plange ca s-a uitat cineva urat la el. ii spun ca nu ii face nimic si ca lumea se uita la lume. Dar inapoi ma uit si eu urat la persoana aceea.
apoi – cand suntem prea obositi nu facem decat sa tipam sau sa ne purtam urat cu cei din jurul nostru fara sa ne dam seama ca avem nevoie doar de odihna si nu cearta. iar apoi urmeaza situatiile de criza. MaREa CRiZa FiNaNCiaRa! adica, vine Craciunul si mergi cu copilul in magazine sa te uiti pe la chestii si sa mai cumperi ce trebuie prin casa si te trezesti cu foarte multe cumparaturi inutile.

Ei bine, astia suntem noi parintii – niste copii mari, care in loc sa explice copilului ca nu se poate sa umplem casa de jucarii si ca in viata nu putem avea totul iar fleacurile nu conteaza si nu are sens sa adunam lucruri mormane, ne uitam in portofel si realizam ca parca intra in buget si chestia aia mica, mai ales ca este la reducere.

Si asa facem imprumuturi, incepem sa visam noaptea cum castigam la loto si avem foarte multi bani pentru jucarii pentru ca, cel mai probabil in copilarie am fost privati de atatea nebunii si acum vrem sa umplem golul acela pe care timpul ni l-a lasat in suflet, cumparand jucarii, mii, mii! Eu sunt un copil mare, la 28 de ani, mama ce cauta sa cumpere orice minune care ii pune zambetul pe fata micutei Eva.

Si ma mai uit pe net si ma gandesc cum as putea sa reactionez si eu ca un om matur sau ce inseamna la urma urmei un om matur daca trebuie sa faci fata zilnic unui stres colosal? Pe net nu gasesc decat sugestii ale prishologilor care cel mai probabil nu au copii dar au facut studii. Ei bine, i don’t give a fuck on your studies, asa ca atunci cand rad si aleg cu copilul meu si ma maimutaresc nici macar nu imi pasa daca se uita lumea urat la mine. sunt mama, principala mea datorie e sa ma tavalesc prin parc cu copilul, sa stau in nisip, sa ma dau in leagan cu el sau pe tobogan, sa aleg sau sa arunc cu pietroaie, sa ma joc in pamant si sa smulg iarba. Daca asta ii face copilaria fericita, atunci sunt mai mult decat dispusa sa fiu si eu din nou copil.

Pentru ca a fi copil inseamna sa stii sa te bucuri de viata, de ceea ce e cu adevarat frumos, sa stii sa iubesti natura, sa fii gingas cu animalele, chiar daca adesea le smulgi cate putin din blana, de mult ce vrei sa le iubesti si sa stii sa zambesti, simplu si neconditionat.

    Leave a Reply